30 Seconds To Mars In Dublin

1 iunie 2018

Anul acesta mi-am propus sa investesc in experiente si mai putin in lucruri, am de gand sa fac tot ce imi doresc, pentru ca, la urma urmei, cu amintirile raman.

Drumul spre Dublin a fost mai lungut, deoarece am avut escala in Cluj, macar pana acolo am nimerit langa niste oameni super misto si nici n-am simtit cum trece timpul. Iar in partea a doua, am dormit aproape pana la aterizare. A fost prima data cand am plecat singura intr-un city break si la concert, dar a fost o sansa pe care n-am vrut sa o ratez. Inca de acum patru ani, la primul lor concert in Romania, mi-am dorit sa ii cunosc pe membrii formatiei 30 Seconds to Mars, iar acum venise momentul.

Niciodata n-am fost de acord cu ideea de a avea idoli, pentru ca nimeni nu este perfect si toti trebuie priviti obiectiv, cu bune si rele, iar in acelasi timp fiecare din noi trebuie sa isi pastreze identitatea si personalitatea. In schimb, avem nevoie sa ne inconjuram pe cat posibil de oameni care sa ne motiveze sa scoatem ce e mai bun din noi, inspirandu-ne cu creativitatea, determinarea si modestia lor. Pentru mine, cativa sunt o sursa nesfarsita de inspiratie; au inceput de jos si au ajuns legende. Atat de diferiti, au reusit sa se ridice si sa isi implineasca visul. In spatele succesului este multa munca, ceea ce vedem noi n-a venit peste noapte si s-au facut sacrificii pe care majoritatea n-ar fi dispusa sa le faca. „Ce faci tu poate sa faca oricine.” „Da, dar nu a mai facut-o nimeni.” Printre cei ce au facut diferenta in domeniul lor se numara David Bowie, Roger Waters, Alex Honnold, Kate Moss, Keith Richards, Freddie Mercury, Olivier Rousteing, iar de la noi as nominaliza-o pe Alina Ceusan. Jared Leto este in fruntea listei mele pentru muzica si filme, pentru caracterul si stilul sau de viata.

Am inceput undeva prin liceu sa ascult 30STM si tot in acea perioada l-am vazut si pe Jared in primele filme – Requiem for a Dream a fost cel in care l-am remarcat, insa preferatul meu a aparut mai tarziu – Mr. Nobody; in 2013 a castigat Oscarul pentru rolul din Dallas Buyers Club. Descopeream multe trupe si nu prea ma interesa cum arata si cine sunt membrii; la un moment dat i-am cautat pe net si am ramas placut surprinsa sa vad ca el este solistul formatiei. Trupa a fost fondata de Jared Leto si fratele sau Shannon, care sunt si principalii compozitori ai cantecelor; de-a lungul timpului au mai avut colegi care au venit si au plecat. Intr-un interviu spuneau ca L.A.-ul si muzica au fost salvarea lor, altfel ar fi devenit cel mai probabil dealeri de droguri. Muzica are un rol important in viata mea, am nevoie de ea cand sunt bine dispusa, iar cand am trecut prin moment triste, tot muzica a fost cea care m-a ajutat, in special pentru ca vorbesc putin spre deloc despre asta cu alti oameni, fie ei si prieteni apropiati.

Am intrat in Arena in timpul repetitiilor, asa ca am reusit in acea seara sa ascult de vreo 4 ori Rescue Me, unul din cantecele mele preferate, pe care l-am tinut pe repeat in drumul spre Zaragoza, alaturi de Under Pressure de la Queen cu David Bowie. Repetitiile s-au incheiat cu Remedy, pana acum niciodata cantat live, al carui solistul este Shannon. Ne-a spus apoi ca inca nu se simte pregatit, pentru a canta o melodie live trebuie sa fii capabil sa canti zece, asa ca deocamdata exerseaza cand are ocazia si pune in aplicare sfaturile specialistilor si ale lui Jared. Este prima data cand asist la repetitiile unei trupe si mi s-a parut destul de interesant felul in care verificau fiecare detaliu. Cu cateva zile in urma tocmai terminasem de citit „Viata” de Keith Richards, chitaristul de la Rolling Stones, asa ca nu-mi era complet strain cam ce se verifica, cam ce inseamna un turneu si viata intr-o trupa, faptul ca trebuie sa tragi pentru formatie si nu sa incerci sa iesi in fata. Apropo de asta, Jared ne-a spus intr-un mod destul de diplomat ca nu mai tin legatura cu fostii membi ai trupei, fiecare merge pe drumul lui, iar in prezent este destul de greu sa mentii relatiile chiar si cu cei apropiati.

Ne-au mai povestit despre influentele lor muzicale, printre care si Pink Floyd – una din trupele cu care am crescut, fiind printre preferatele parintilor mei. Muzical lor s-a schimbat destul de mult de-a lungul anilor, dar de altfel intreaga lume s-a schimbat, astfel ca au tinut pasul. Am aflat ca una din piesele lor preferate de pe noul album este tot Rescue Me, un cantec inceput de pe vremea albumului anterior This is War, dar ramas nefinalizat. Era un cantec bun, cu potential, asa ca nu au renuntat la el; versul „from the deamons in my mind” a fost adaugat spre final.

Jared a fost foarte funny pe durata intalnirii, se tot balansa de pe o parte pe alta si ne-a zis ca, dupa ce o perioada l-a durut soldul stang, in acea dupa amiaza a incetat brusc, dar acum il durea soldul drept. Cica „varsta„. Atat el cat si Shannon arata foarte bine, fac o groaza de sport in aer liber (ca sa nu mai zic de efortul din timpul concertelor), mananca sanatos si nu au alte vicii. Cum despre mine simt ca am ramas undeva cu vreo 5 ani in urma, asa ii vad si pe ei cu vreo 10 ani mai tineri – reprezinta cel mai bun exemplu ca un stil e viata sanatos face minuni.

Am asteptat apoi in backstage, timp in care m-am imprietenit cu doua fete – o irlandeza si o brazilianca. Concertul l-am vazut in intregime de pe scena, la un pas de ei. Este incredibil cata energie este degajata in acele cateva ore si ce wow este senzatia pe care o ai cand esti in fata atator mii de oameni care te aclama. Pentru ei trebuie sa fie principaul combustibil, iar eu am simtit destul de mult din asta cand am fos chiar pe mijlocul scenei la unul din cantece.

Dublin este un oras foarte misto, in care te simti in siguranta; plin de tineri si turisti, este foarte animat si deestul de diferit ca arhitectura. Peste tot baruri irish, butoaie cu whiskey si oameni prietenosi. Am vizitat principalele obiective, m-am plimbat printr-o mare parte din oras si am ramas cu un milion de amintiri frumoase. M-as mai intoarce acolo oricand.