End of Autumn in Oslo

25 noiembrie 2018

Noptile dormite sunt ca si cum n-ar fi, in memoria noastra raman doar acelea in care n-am inchis ochii.

Emil Cioran

Priveam prin peretele de sticla al apartamentului primele raze din lumina rece a diminetii revarsandu-se peste oras. Era trecut de ora opt, o zi de weekend linistita. Abia acum incepea sa se lumineze. In camera se simtea mirosul proaspat de cafea – o ceasca din care ieseau aburi calzi. Era liniste, era momentul in care lumea sta in loc si nu esti decat tu cu tine insuti. Se anunta o zi senina. M-a fascinat mereu cum aici soarele nu urca niciodata prea mult pe cer, astfel incat pana dupa pranz lumina iti da senzatia ca este inca dimineata devreme, pentru ca apoi brusc sa ai impresia ca esti deja la apus.

Acum un an imi beam cafeaua la Espresso House, mancam sandvisuri cu avocado la Joe & The Juice, ma uitam la Vikings si citeam literatura rusa. Scandinavia este cel mai cozy loc in care te poti afla iarna, cu toate decoratiunile, targurile de Craciun si veselia. Iar oamenii sunt atat de prietenosi si draguti. Sunt mai putin de opt ore pe zi de lumina si in majoritatea timpului este ceata sau innorat; chiar daca abia a nins putin, atmosfera de Craciun s-a simtit din plin. Imi voi aduce mereu aminte de acea iarna. Acum iata-ma din nou aici, in frumosul si iubitul meu Oslo, unul din locurile mele preferate.

E ciudat si greu de explicat, cum vremea asta – frigul si ceata – ma face sa ma simt cumva bine. Luna noiembrie ploioasa si intunecata, cu frunzele ude si colorate peste tot pe jos. E surprinzator pentru ca nici macar nu imi place ploaia, dar nimic nu se compara cu o dimineata ploioasa, in care sa stai acasa pe patura de blana de pe canapea, cu o cana mare de cafea, citind o carte captivanta. E momentul pentru creativitate, relaxare si planuri de viitor.

Asa cum fericirea ar putea fi definita ca absenta neplacerilor, as putea sa spun ca Oslo imi place atat de mult tocmai pentru ca nu exista nimic care sa ma deranjeze. Acest oras pasnic te face sa te simti in siguranta (imigrantii au si ei un mic cartier al lor, dar in rest, rar ii vezi prin celelalte parti ale orasului); oamenii sunt frumosi si prietenosi, au aerul acela vesel. Copiii par niste ingerasi, cu parul acela fin, aproape alb si ochi albastri. Cafenelele sunt mai tot timul pline si strazile comerciale animeaza orasul pana tarziu, desi in perioada asta a anului se intuneca putin dupa ora 15:30. Este putin trafic, iar soferii nu sunt grabiti sau nervosi; cred ca nu am auzit niciun claxon. Au foarte multe masini electrice, in special Tesla – astfel, poluarea e mai mica si traficul mai silentios.

In tot orasul sunt strazi care urca si coboara, asa ca mai tot timpul poti vedea de undeva de sus luminile orasului. Parcurile lor sunt salbatice, dar foarte ingrijite. De altfel, tot orasul este foarte curat. Nu vezi hartii pe jos sau mucuri de tigara – de altfel, oamenii nu fumeaza nici pe strazi, nici in cafenele. Rar am vazut pe cate cineva fumand. Poate tine de educatie, de stilul de viata (apropo de eduatie, absolut toti norvegienii, indiferent de varsta, vorbesc foarte bine limba engleza), dar poate si preturile influenteaza acest lucru (Oslo este un oras foarte scump, dar cumva, toata lumea pare sa o duca bine, fara insa sa epateze).

Langa Oslo Sentralstasjon (Gara Centrala), este Opera, o cladire moderna din sticla, inconjurata de dale de piatra albe ca zapada, pe deasupra carora zboara pescarusii. In partea de sud-est, este partea moderna a orasului, cu turnuri din sticla – clairi de birouri.

In partea opusa, tot pe malul apei este zona de port – Aker Brygge, cu cladiri de apartamente cu pereti din sticla si balconase, din care poti vedea cel mai frumos apus.

Pornind spre nord, intram in cartierul Frogner, cu vile si cladiri vechi de cateva etaje, parca ieri renovate, in culori pastelate, luminoase. Totul pare linistit. Ma plimb cu o cafea in mana si incerc sa nu ratez nimic, sa privesc tot ceea ce se afla in jurul meu, sa observ, sa simt… Sa admir virinele magazinelor, lumina zilei, sa gust cate ceva bun de la o patiserie, sa ma bucur de ceea ce ma inconjoara.