Killer Queen
Nimic nu se compară cu dorinţa cuiva de a împiedica lucrurile rostite să aiba vreo asemanare cu gândurile sale.
(Proust)
După cât timp consideri că într-adevăr cunoşti pe cineva? Este vorba de timp sau mai degrabă de situaţiile prin care treceţi împreună?
Eu cred că depinde mai mult de omul respectiv – cât de deschis este în a se arăta pe sine, cât de mult se mulează după personalitatea celui cu care intră în contact, dacă joacă sau nu un rol pentru a obţine ceva etc. Sunt lucruri pe care poate nu le afli niciodată pentru ca pur şi simplu nu a venit vorba despre ele – credinţe sau principii, întamplări ramase în amintire, regrete sau realizări.
Odata cu internetul vine şi un sentiment destul de tricky, cum că cunoşti o mulţime de oameni. Ştii unde şi-au petrecut ultima vacanţă, ce au mancat la micul-dejun, cu cine au ieşit în weekend şi ce părere au despre anumite subiecte random; totodată îţi dai seama că este vorba despre mai mult decât atât. Deci cât de bine îi cunoşti de fapt?
O sa va spun şi eu câteva lucruri random despre mine şi o să las câteva poze care nu au neaparat legătura, sunt mai mult pentru entertainment.
Iubesc vara pentru că e momentul în care sunt foarte activă, dar acum nu voi vorbi despre asta, ci despre iarnă. Aş putea petrece probabil o lună fără să ies din casă în sezonul rece, să mă trezesc devreme, să îmi fac o cafea bună şi să citesc toată ziua, în timp ce afară e frig şi ceaţă şi zăpadă. Îmi este frică de plictiseală, banalitate, de acelaşi state of mind – pentru a le evita îmi trebuie doar carţi bune, filme şi informaţii despre subiectele care mă interesează şi pentru care dezvolt câte o mică obsesie, muzica. Nu prea înţeleg cum vine asta, să te plictiseşti, când sunt atâtea subiecte de explorat.
Sunt foarte asumată – fac tot ce vreau şi nu e nimic mai placut decât să ştii că eşti singura persoană care decide pentru tine, că în fiecare moment ai facut ceea ce ţi-ai dorit. Pe mine, treaba asta mă face să nu am regrete şi să nu dau niciodată vina pe nimeni pentru una sau alta. Nu putem ştii niciodată că la final ar fi fost mai bine dacă am fi făcut altceva în loc de ceea ce ne-am dorit să facem în momentul deciziei, aşa că aleg tot timpul în funcţie de ce ce anume vreau, iau în considerare toate consecinţele şi sunt pregătită sa fac faţă dacă lucrurile ar lua o întorsătură nedorită.
Cred ca suntem aici pentru complexitatea pe care ne-o ofera lumea asta, iar experienţele negative nu sunt decât cercurile noastre de foc, prin care trebuie să trecem pentru a ne dezvolta. Pentru că, oricât de banal sună, situaţiile tensionate/neaşteptate/neplăcute sunt cele care ne ascut viteza de reacţie, ne fac mai rezistenţi şi mai pregătiţi. Asemeni unui caracter dintr-un joc sau a unui sportiv care din ce se antrenează mai mult, din aia reuseste să facă mai multă performanţă. Nu cred că există un scop al vieţii, ci mai degrabă că trebuie să învăţăm să ne depaşim limitele. Poate de asta se spune că de ceea ce îţi este frică nu scapi – pentru că acela este un obstacol peste care trebuie să treci, nu poţi decât să îl înfrunţi ca să îl laşi în urmă.
Pentru că am impresia asta despre lume, de mult ori privesc ceea ce ma înconjoară ca şi cum aş privi o scena dintr-un film. De asta, nu judec oamenii pentru alegerile pe care le fac, urăsc sfaturile şi cel mai mult apreciez diversitatea. Iar eu reusesc să ma exprim cel mai bine, într-un mod creativ să zicem, atunci când creez un personaj.
Sunt foarte diplomată, consider ca a fi liber este cel mai important, dar totodată sunt drastică atunci cand vine vorba de respectarea anumitor reguli – cea mai importantă, zic eu, ar fi să nu faci rau fizic altor persoane.
